Psihoterapia-moft sau o necesitate?

SSUCv3H4sIAAAAAAAACpxVy47TMBTdI/EPlddY8jO2+QKWbFghFn5lGpHGVeIMGo3m37lN44xTWpDoqr6P4+NzH3n9+OFwQM5OnUefD6+XE5y7vp+nPNrcpQHM5NNqH+MQ4lhbYuhyGjvb10Znsz8O9hTBOMx9fzG/LU40ZZvnKU7VZTYkF6ec/E8w8oIRxmhPU+4WkM3q7bBEno8pp9pxTkOQtcH29vRSG1z3dD91Os45x/EPBpTxsd3dcckM87Awqt7kbY5PIMLuVUXS79fzoTjWZ2RwIbQiX2nMbrEV0xX8vzKvf35sUjzFwV+02IBu37yRBJfaYVO+wRa825LVyZQ0nN7L2JWzzjBsfx9V99Jvi1cjfIm2z8cdyteYzn28y3xtix2FyCgTVmFmqMdCE4aNpw4L4ltnGi2sCTt43jovXEswd4phyGyxNr7BkTManIoqtuT98uuft6phxthHex2ClQdymhPdeo1ZwyIWjdTYGQ24zlkqpNFSm8IBWeu5cxeaQVEsohdAGIKjbmNUzBMR4hasWy0bSTm2wgPZNgbsOBPY6ZYEqwTX5lqxq0ro5y9ojNPSyitdO4cuVa39nLztp5shOI+d74anKi3l47IrSppP85DHl7p9UZ/S2Too1edDC5ix2I92miA8FHs9bbCZ0qm6Z0h5kXJFRQHG8XKkUA3CRcMkUQKqKDiqd9CxA5yFTiE4n/tkQwy7Sdm1OpWSS0nh96CzSwArS+POztpiKpCyvu7ll5ZdfYzQx3NRYpT59GjWSwivYMqqW32K0bVptx05u1MHKHtt7r+MSc7+xRAmjf6NoaDEqH+ozI1uHj2BayYfqatMY+6rC4NChXiw5lbixFTJ9ReBwpRpRbUgfw78gtGF+vtwqx1qlGyEoGKbjVvlEIgmiYZW3kJuhEPfqKTQ6dxIucXslENUMGO40HTzF+HQFJ/jkF/aNI9KUEM4oZy+4xQRYcdLapRg7xBFQ0S8sjAcAnuqJGwxb2DXtAxL66NsmWsUewfcqYuYVFAATfSyi1bduku/IaYBKEhYzYbDuiNSYSe1x7aJtjHcK68uu/7tNwAAAP//AwBqK42czAgAAA==

În ultimii ani întâlnim din ce în ce mai des, în diferite contexte, cuvântul psihoterapie. Ba pe lângă acest cuvânt, au început să apară din ce în ce mai multe  locuri care se numesc cabinete psihologice. Există oameni care încă se mai întreabă ce o mai fi şi asta. De cele mai multe ori, cuvântului psihoterapie sau psihoterapeut i se atribuie o conotaţie negativă, iar oamenii au tendinţa de a considera că a face psihoterapie este echivalent cu asumarea calităţii de nebun sau de om cu probleme grave. (Chiar astăzi una dintre clientele mele îmi spunea că a avut nevoie de vreo şase luni ca să-şi convingă mama că un om care suferă de atacuri de panică ne este un om cu probleme psihice.)

De câte ori nu auzim sintagma „ De ce să te duci să vorbeşti cu un necunoscut şi să îi mai dai şi bani pentru asta, că doar nu eşti nebun!” , sau „Astea sunt fiţe preluate din filmele americane; ce poate să-ţi facă ăla! Pot să te ascult şi eu pe gratis!” Aceste afirmații apar întrucât oamenilor nu le este încă foarte clar ce înseamnă psihoterapia, iar unii dintre ei nici nu doresc să afle, pentru că a face o schimbare în modul nostru obişnuit de gândire nu este întodeauna uşor.

De fapt, ce înseamnă psihoterapia şi la ce foloseşte? Psihoterapia este o formă de terapie care foloseşte mijloace psihologice prin care se acţionează direct asupra unui aspect sau situaţie problematică cu care se confrunta o persoană. Aceasta se poate afla într-o dificultate existenţială sau nu reuşeşte să găsească de una singură soluţiile la problemele cu care se confruntă. Cu alte cuvinte, este o metodă în care instrumentul principal şi cel  mai important folosit de către terapeut este cuvântul.

În psihoterapie un rol esenţial îl are relaţia terapeutică, modul în care relaţionează persoanele implicate în procesul terapeutic, adică terapeutul şi clientul. Într-o astfel de interacţiune un rol important îl joacă încrederea care se instalează între cei doi. Relaţia terapeutică este o relaţie în care se vehiculează conţinuturi afective, în care clientul exprimă atitudini emoţionale inconştiente de afecţiune, de ostilitate sau ambivalenţă în raport cu anumite situaţii sau persoane. Este important pentru noi ca oameni să avem încredere în persoana căreia îi povestim despre gândurile sau nevoile noastre cele mai intime; tocmai de aceea în cadrul psihoterapiei se garantează confidenţialitatea absolută.

Ceea ce trebuie să ştim în primul rând despre psihoterapie este faptul că aceasta nu se foloseşte doar în cazul persoanelor cu probleme mentale sau psihiatrice. De fapt, în cazul unor astfel de persoane, de multe ori psihoterapia trece într-un plan secundar, iar ceea ce primează este tratamentul medicamentos. Psihoterapia este foarte utilă pentru persoanele care nu suferă neapărat de o tulburare psihiatrică, ci care se confruntă cu o problemă sau o stare care pare la acel moment de nerezolvat.

Astfel, la psihoterapie apelează oameni care nu fac faţă stresului apărut într-un anumit segment al vieţii lor (ex: stresului provocat de un divorţ, de pierderea unei persoane dragi, de schimbarea sau pierderea locului de muncă, etc.), care au comportamente autodistructive (ex: consum de alcool, de droguri), persoane care se confruntă cu tulburări alimentare (anorexie, bulimie) sau persoane care întâmpină dificultăţi în relaţionarea cu persoanele dragi ori semnificative din viaţa lor (parteneri, copiii sau orice altă persoană care are un anumit impact în viaţa personală).

Aplicaţiile psihoterapie sunt diverse, după cum se vede, iar veste bună este aceea că nu are contraindicaţii. Dacă se folosesc tehnicile şi metodele potrivite fiecărei persoane şi situaţii în parte, rezultatele nu pot fi decât benefice. Important este să învingem atât temerile personale cât  şi prejudecăţile celorlaţi pentru a face alegerea corectă în ceea ce ne priveşte.

În ultimii ani întâlnim din ce în ce mai des, în diferite contexte, cuvântul „psihoterapie”. Ba pe lângă acest cuvânt au început să apară din ce în ce mai multe locuri care se numesc cabinete psihoterapeutice. Există oameni care încă se mai întreabă ce o mai fi și asta. De cele mai multe ori, cuvintelor „psihoterapie” sau „psihoterapeut” li se atribuie o conotație negativă, iar oamenii au tendința de a considera că a face psihoterapie este echivalentul cu asumarea calității de nebun sau de om cu probleme grave.

De câte ori nu auzim sintagma „De ce să te duci să vorbești cu un necunoscut și să îi mai dai și bani pentru asta, că doar nu ești nebun?” , sau „Astea sunt fițe preluate din filmele americane, ce poate să-ti facă ăla? Pot să te ascult și eu pe gratis!”. Aceste afirmații apar pentru că oamenilor nu le este încă foarte clar ce înseamnă psihoterapia, iar unii dintre ei nici nu doresc să afle – pentru că a face o schimbare în modul nostru obișnuit de gândire nu este întotdeauna ușor.

De fapt, ce înseamnă psihoterapia și la ce folosește? Psihoterapia este o formă de terapie care folosește mijloace psihologice prin care se acționează direct asupra unei persoane aflate într-o dificultate existențială sau care nu reușește să găsească de una singură soluțiile la problemele cu care se confruntă. Cu alte cuvinte, este o metodă în care instrumentul principal, și cel mai important folosit de către terapeut, este cuvântul.

În psihoterapie, un rol esențial îl are relația terapeutica, modul în care relaționează persoanele implicate în procesul terapeutic, adică terapeutul și clientul. Într-o astfel de interacțiune un rol esențial îl joacă încrederea care se instalează între cei doi. Relația terapeutică este o relație în care se vehiculează conținuturi afective, în care clientul exprimă atitudini emoționale inconștiente de afecțiune, de ostilitate sau ambivalență în raport cu anumite situații sau persoane.

Este important pentru noi, ca oameni, să avem încredere în persoana căreia îi povestim despre gândurile sau nevoile noastre cele mai intime – tocmai de aceea în cadrul psihoterapiei se garantează confidențialitatea absolută.

Psihoterapia nu folosește doar persoanelor cu probleme mentale sau psihiatrice. De fapt, în cazul unor astfel de persoane, de multe ori, psihoterapia trece într-un plan secundar, iar ceea ce primează este tratamentul medicamentos. Psihoterapia este foarte utilă pentru persoanele care nu suferă neapărat de o tulburare psihiatrică, ci care se confruntă cu o problemă sau o stare care pare la acel moment de nerezolvat.

Astfel, la psihoterapie apelează oameni care nu fac față stresului apărut într-un anumit segment al vieții lor (ex: stresului provocat de un divorț, de pierderea unei persoane dragi, de schimbarea sau pierderea locului de muncă etc.), care au comportamente autodistructive (ex: consum de alcool, de droguri), persoane care se confruntă cu tulburări alimentare (anorexie, bulimie) sau persoane care întâmpină dificultăți în relaționarea cu persoanele dragi ori semnificative din viața lor (parteneri, copiii sau orice altă persoană care are un anumit impact în viața personală).