[vc_row][vc_column][stm_post_info css=”.vc_custom_1437111129257{margin-bottom: 0px !important;}”][vc_empty_space][vc_column_text]Acomodarea copilului la divorţul părinţilor poate constitui o dificultate. Explicaţia este foarte simplă: în cele mai multe cazuri copilul se autoculpabilizează pentru separarea acestora. De asemenea, de multe ori se confruntă cu teama că ar putea pierde dragostea părintelui absent. Într-o astfel de situaţie, părinţii trebuie să fie pregătiţi să reacţioneze corespunzător, pentru a putea reduce impactul negativ al divorţului asupra copilului.
Copilul trebuie informat
Fiind foarte intuitiv, copilul simte că se întâmplă ceva şi vrea să ştie ce. Este de dorit ca parinţii să anunţe împreuna vestea separarii înainte de punera în practică a deciziei, astfel încât copilul să se obişnuiască cu ideea că nu va mai locui în aceeaşi casă cu mama şi cu tata.
Copilul trebuie securizat emoţional
Trebuie să asigurăm copilul că nu el nu este responsabil pentru separarea părinţilor şi că n-a pierdut dragostea părintelui absent. Ideal este ca acestuia să i se explice, prin exemple, ca nu are nici o vină şi că nu este singurul copil ai carui părinţi trăiesc separat.
“Nu mai suntem fericiţi împreuna, dar amândoi suntem foarte fericiţi cu tine. Vom rămâne mereu părinţii tăi, iar dragostea noastră pentru tine nu se va schimba”.
Atenţie la cuvinte şi gesturi
Momentul în care se anunţă separarea nu trebuie să conţină reproşuri aduse partenerului, dar nici gesturi de tandreţe care ar bulversa copilul. Trebuie să se evite replici ca: “Totul ar fi mers mai bine dacă nu aveam un copil. La o anumită vârstă (3-6 ani) copilul doreşte de multe ori să-l “elimine” pe unul dintre părinţii săi, ca să rămână singur cu celălat (Comlexul Oedip).
Când separarea vine să realizeze această dorinţă a copilului, el se simte responsabil de ceea ce se întâmplă şi simte o mare vină. Este bine ca părintele cu care copilul rămâne să-i vorbească acestuia despre celălalt părinte, pentru a intreţine în mintea copilului o imagine realistă, dar nu idealizată a părintelui absent.[/vc_column_text][vc_empty_space height=”20px”][vc_custom_heading text=”Părinţii trebuie să ajute copilul să-şi mențină echilibrul:” font_container=”tag:h3|text_align:left” google_fonts=”font_family:Montserrat%3Aregular%2C700|font_style:700%20bold%20regular%3A700%3Anormal”][vc_row_inner css=”.vc_custom_1533803602900{margin-bottom: 15px !important;}”][vc_column_inner width=”1/2″][vc_column_text]
- să asigure copilul de dragostea şi de înţelegerea lor, evitând criticarea celuilalt părinte;
- să nu încerce sa compenseze absenţa din viaţa copilului cu o mulţime de cadouri;
- să respecte în continuare regulile de disciplina stabilte anterior separării;
- să permită copilului să menţină legătura cu bunicii;
[/vc_column_text][/vc_column_inner][vc_column_inner width=”1/2″][vc_column_text]
- să respecte înţelegerea asupra orelor şi zilelor de vizită;
- să îi aranjeze copilului o camera sau un colţ al lui, în fiecare dintre cele două cămine;
- să nu se angajeze în dispute în faţa copilului de fiecare data când se întâlnesc.
[/vc_column_text][/vc_column_inner][/vc_row_inner][vc_column_text]Procesul de divorţ este un proces care solicită foarte mult resursele tuturor persoanelor implicate, atât adulţi, cât şi copii. Deoarece nu întodeauna părinţii găsesc soluţiile optime pentru de a gestiona criza, este indicat, în anumite situaţii, să se apeleze la ajutor de specialitate. Intervenţia unui specialist poate facilita parcurgerea acestui proces dificil prin restabilirea unui echilibru funcțional la nivelul structurii familiale.[/vc_column_text][vc_empty_space height=”35px”][vc_row_inner][vc_column_inner][vc_raw_html]JTIwJTVCRElTUExBWV9VTFRJTUFURV9TT0NJQUxfSUNPTlMlNUQlMjA=[/vc_raw_html][/vc_column_inner][/vc_row_inner][vc_row_inner][vc_column_inner width=”1/2″][stm_post_tags][/vc_column_inner][vc_column_inner width=”1/2″][addtoany][/vc_column_inner][/vc_row_inner][stm_post_author][stm_post_comments][/vc_column][/vc_row]